Poezie şi Proză
Marina Damaschin și-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Versuri publicate în revistele Noi, Roua Stelară, ziarul Florile Dalbe. Este moderatoare la cenaclul „Picături Poetice”, biblioteca Nicolae Titulescu. În luna februarie a acestui an și-a publicat primul Volum de versuri: La răscruce de anotimpuri.
Mamei
Îţi sărut ochii-
Ce-au plîns pentru mine ,
Au căzut mii de lacrimi
Şi s-au prefăcut în ape cristaline.
Îţi sărut mîinile-
Ce-au muncit tot pentru mine,
Mă ocroteau de rău,
Mă îndrumau spre bine.
Îţi sărut buzele-
Ce s-au rugat…da, tot pentru mine,
În fiecare seară la icoană
Şopteai rugi Maicii Divine.
Îţi sărut părul-
Ce-ancărunţit tot pentru mine,
Te gîndeai la fiica ta
N-aveai timp şi pentru tine.
Nu ştiu ce să fac…
Pentru toate cum să-ţi mulţumesc
Atîta doar pot
-Mamă , te iubesc!
Lăsați-mă să plec!
Lăsaţi-mă să plec,nu vreau cu voi,
E trist aici la voi şi-mi este greaţă,
Nu ştiţi să vă bucuraţi şi să zîmbiţi
Nu ştiţi să fiţi voi-purtaţi doar mască!
Nu vreau în lumea voastră de hîrtie,
În care banul este tată ,mamă,
Lăsaţi-mă să plec de-aici ,nu vreau
De-această lume mi-e teamă.
Lăsaţi-mă să plec din lumea voastră,
Nu mă luaţi cu farse,vorbe goale,
Voi nici suflete nu mai aveţi
În lumea voastră nu există soare.
Lăsaţi-mă să plec,deschide-ţi lumea-
Lumea în care,sigur, nu vreau să trăiesc,
Eu simt că ea nu poate fi a mea
În ea mă sufoc,mă prăbuşesc.
EU ȘI EA
Mă privea ca pe-o străină
De parcă nici nu mă știa
Atît de mult eu m-am schimbat?
Sau… poate se schimbase ea?
Ba nu, ea nu s-a schimbat
E tot așa de veselă, zglobie,
E tot atît de zîmbitoare-
Dulcea mea copilărie.
Aici totul e la fel-
Așa cum am lăsat odată
Prin dulcea mea copilărie
Azi pașii mei mă poartă
Dar toate parcă m-au uitat-
Și fluturii cu care mă jucam odată,
Și florile de pe cîmpie
Și casa mea din vîrf de deal
Mă privește cam ciudat
Nu cumva și ea sărmana
De mine o fi uitat?
Nici iarba de pe cărăruie
Nu-mi mai mîngîe talpa lin
Îmi sunt toate atît de dragi
Dar mă privesc ca pe-un strain.
Soare din copilărie
Tu de mine-ți amintești
Vreau și-acum ca altădată
Creștetul să-mi încălzești.
COPILĂRIE
Floare plăpîndă și nevinovată
Cea mai sfîntă si mai curată,
Duioasă ca o melodie-
Copilărie.
Plecata-i departe, in zări străine,
Și ai luat copilul din mine,
Lacrimă dulce si vie-
Copilărie.
Ce bine ne era atunci amîndouă
Cînd alergam desculțăprin rouă,
Credeam că nimeni nu știe-
Copilărie.
Acuma sunt mare, îmi este greu,
Aș vrea ca să plîng pe umărul tău,
Te rog mă mîngîie-
Copilărie.
Iamă cu tine în lumea de vis ,
Căci am căzut acum în abis,
Tinerețea e-o nebunie.
Copilărie.
O zi din copilărie
Vreau să pun capul în poalele tale
Și să adorm ...și să visez,
Să stau așa –visînd, o zi întreagă
Și fără de griji să mă trezesc.
Să-mi spui povești din copilăria ta
Eu să te-ascult și să le-nvăț.
Să mă gîndesc la prințul cel frumos
Ce va veni curînd pe-un cal măreț.
Să-mi mîngîi capul cu mîna ta-
Cea-mbătrînită de atîta vreme,
Ocrotită de toate să mă simt
Căci mîna ta îmi dă atîta putere.
Apoi să-mi coci plăcinte.
Cum numai tu știi să le faci,
Să stăm la masă-tu și eu,
La masa pe care cu de toate o încarci.
În cîmp apoi, bunico, să ieșim
Să strîngem flori de care ție –ți plac
Să-mi împletești frumoasă coroniță
Pe care eu o să mi-o pun în cap.
Așa să treacă ziua lîngă tine,
Copilă alintată și mîndră să mă simt
Mi-e dor de-acele zile și de tine,
Cînd am să mai trăiesc așa, cînd?
DOLIU
De cîteva zile sunt în doliu...
Am pierdut-o.A murit.
Nu credeam că ea poate să moară,
Dar nimic nu-i veşnic pe acest pămînt.
Port basma neagră,
Şi rochie neagră port.
Şi lacrimile negre-mi sunt negre
Şi gîndurile...şi visele şi..tot.
A murit subit, într-o seară,
Cînd totul era atît de frumos,
Nu mi-a spus nimic,nici un cuvînt,
A plecat acolo de unde nimeni nu s-a întors.
Mi-e greu fără de ea, mi-e greu,
Ea era totul, cum voi trăi?
Lumea îmi spunea că aşa a fost să fie
Va trece timpul, mă voi obişnui.
Astăzi am îngropat-o, ia-m pus cruce,
Veşnică să-i fie pomenirea
Da, sunt doliu, ea a murit,
Mi-a murit...iubirea.
CHEIA
Azi mi-am încuiat inima.
Nu mai primesc pe nimeni,
Mai ales pe tine.
Cheia am ascuns-o,
Nimeni n-o mai gasește
Așa va fi mai bine.
Cheia o țin doar la mine.
Orice-ar fi n-o dau.
Așa am decis eu.
E doar cheia mea,
O țin strîns in mina
Am dat-o cindva și-mi pare rău.
Chiar dacă va rugini
Și inima de va plinge
Nu o voi da.
O țin atit de strîns,
Să nu o pierd
Să n-o gasească Cineva.
