Religie
În fiecare an, pe data de 11 septembrie, creștinii prăznuiesc “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc care se încheie pe data de 13 septembrie. Pe 14 septembrie începe un nou an bisericesc.
Ioan este nume iudaic: “Iohanan” prescurtare de la “Iehohanan” și înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”. Aproape 2 milioane de români poartă numele de Ion, Ioan, Ioana sau diferite variante ale acestora: Ionel, Nelu, Ionuț, Ionica, Ionela, Nela, Oana, etc. Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creștinismului: predicator și botezător pe malurile râului Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus; este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”. Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți, după Sfânta Maria. În calendarul ortodox, Sfântul Ioan are mai multe zile de pomenire: zămislirea lui – 23 septembrie; nașterea – 24 iunie (sărbătoarea numită Drăgaica sau Sânzienele); soborul lui – 7 ianuarie; tăierea capului – 29 august – zi de post și rugăciune; prima și a doua aflare a capului – 24 februarie; a treia aflare a capului său – 25 mai.
Ioan Botezătorul a trăit în aceeași perioadă cu Isus Hristos. Adept şi susţinător al acestuia, adună în jurul lui o mulţime de oameni gata să-l urmeze în credinţă şi smerenie. Ioan îl critică virulent pe Irod Antipa, pe atunci rege al Iudeii, pe care îl învinuiește că trăiește într-un păcat grav, acela de a o fi luat de soție pe Irodiada, soția lui Filip, fratele său, aflat încă în viață. Îngrijorat de puterea profetului pe care-l bănuia ca ar vrea să-i întoarcă pe oameni împotriva sa, dar neavând curaj să îl ucidă, Irod îl aruncă în închisoare.
La ziua de naştere a lui Irod, Salomeea – fiica Irodiadei, a dansat pentru acesta, luându-i minţile. Irod îi promisese „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da. Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.” La îndemnul mamei sale, fata îi cere în dar, pe o tipsie de argint, capul profetului. Împăratul s-a întristat, dar din pricina jurămintelor sale și de rușinea celor prezenți, a poruncit ca Ioan Botezătorul șă fie omorât şi aşa a ajuns cinstitul cap al Botezătorului pe tipsie, în mâinile Irodiadei, mama Salomeei. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susținătorii săi în localitatea Sebastia (azi în Cisiordnia), unde ar fi fost îngropat. Împăratul roman anticreștin Iulian Apostatul (360-363) ar fi ars rămășițele lui Ioan Botezătorul, împrăștiindu-i cenușa. Capul ar fi fost salvat și dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol de unde a fost dus în provincia Poitou (Franța) de către regele francon Pippin al III-lea (715-768).
În tradiția populară există și pentru această zi o serie de obiceiuri pe care oamenii le respectă cu strictețe: Ziua de 11 septembrie este una de post în care se postitorilor le este permis să mănânce numai apa și struguri. Cei care au păcate grave, pot să se curețe dacă mănâncă numai o turtă de grâu sau de mălai. În această zi este bine sa nu se mănânce fructe rotunde – mere, pere, prune, pepeni – pentru ca forma lor aminteste de cea a capului. Și nucile sunt interzise întrucât miezul lor seamănă cu o cruce.
În ajunul sărbătorii nu se mănâncă preparate cu varză, deoarece se crede că Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe varză.
Nu se mănâncă roşii și nici fructe de culoare roşie şi nu se bea vin roşu, întrucât aceste alimente amintesc de sângele vărsat în timpul decapitării Sf. Ioan.
În această zi, nu se foloseşte cuţitul nici măcar la tăiatul pâinii. Produsele alimentare şi pâinea se rup cu mâna.
La biserică se sfinţesc mere, pere, struguri şi castraveţi şi se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate. În familiile în care au murit rude de moarte năpraznică se respectă momentele de reculegere şi se împart pachete cu struguri şi pâine.
Se mai spune că, din această zi, începe şi frigul toamnei întrucât fiecare om este cuprins de friguri / frisoane, când află felul în care a murit Sfântul Ioan Botezătorul.
