Poezie şi Proză
.jpg)
Ion Neamţu este un tânăr poet din oraşul Soroca. În unul din articolele precedente, l-aţi cunoscut ca particpat în show-ul trecut de la Moldova are Talent. Ion este un băiat talentat: pictează, emite păsările, joacă teatru, compune versuri. Vă invităm să faceţi cunoştinţă cu câteva din poeziile lui Ion Neamţu:
Caut
Şi cum stau aşa acum,
De unul singur ratacit
Caut privirea ta cea rece
Ce cândva m-a încălzit
Caut tot ce-mi aminteşte
De trecutul legat de tine...
Te caut în visele toate
Unde mai erai cu mine.
Caut gânduri abandonate
Ce la tine n-au mai ajuns
Răscolesc toate amintirile
Ce în mine s-au ascuns.
Caut, dar nu ştiu ce caut ...
Dar tot caut - voi gasi
Te caut azi, te caut mâine
Până voi înceta a mai iubi.
Sunt eu..
Sunt eu acela care plânge,
Şi lacrimile grămădesc
Sunt eu acel pe care-l doare
Şi totodată mai zâmbesc
Sunt eu acela care este…
Şi undeva mai scrie rânduri
Sunt eu acel care am sa fiu
La cineva mereu în gânduri.
Sunt eu acela care-aşteaptă
Ca să-i zâmbească cineva,
Sunt eu acela care poate
Să uite tot ce a fost cândva!
Sunt eu un suflet călător
Ce trec grăbit prin viaţă
Sunt eu cel ce te va trezi
Mereu în fiecare dimineaţă.
Sunt eu acela mereu singur
Ce mai trăieşte cu ziua de mâine
Sunt eu acel prieten pentru toţi
Dar... nimeni nu-i prieten pentru mine.
Sunt eu cel care mai iubeşte
Şi mai visează-n amintiri
Sunt eu acel ce tot priveşte
Cum se-ntâlnesc alte priviri...
Visare
Răsărit fără de soare
Noapte lungă fără stele
Răstignit pe viaţa moartă
Ascunzi gândurile grele.
Zile negre şi pustii
Trec adesea pe la spate
Iar din ochi fără privire
Culegi lacrimile toate.
Vise ce dureaz-o viaţă
Repetat tot le visez
Din beznă şi din gânduri
Tot incerc să evadez.
Plânge ceru-n întuneric
Peste chipul rupt de vreme,
Adormit parcă de-o viaţă
Ochii stau ascunşi sub gene.
Mereu singur printre vorbe
Lumea s-a pierdut în vis
Ai da tot să privesti cerul
Cum cineva ţ-i la descris.
Ţie
Eşti prea frumoasă ca să fii reală,
Şi doar în vise rar te mai găsesc.
Eşti doar în mintea mea, departe,
Unde doar eu te mai iubesc.
Eşti ceea ce am căutat mereu
Printre durere, visuri încâlcite
Eşti mândria ochilor care te văd
Eşti durerea inimii rănite.
Eşti prea dulce să fii miere -
Doar privindu-te mî îndulcesc!
Aş putea o viaţă sa te descriu,
Dar... nu cred că am să reuşesc.
Eşti o lacrimă din ochiul meu,
Ce evadează printre pleoape
Eşti ceea ce nu am sa înţeleg nicicând,
Eşti soarele ce mai apare-n noapte.
Eşti zâmbetul ascuns în lacrimi
Şi vorbele ce sufletul ating
Eşti somnul ce-mi ascunde ochii
Eşti liniştea ce gândurile-mi strâng.
Copilăria mea
Copilăria mea rămasă undeva departe,
Din amintiri şi-acum te-alcătuiesc
Prin lucruri vechi demult abandonate,
Uneori întâmplător te mai găsesc.
Copilăria mea ascunsă în trecut,
Mi-i greu, mi-i dor şi îmi lipseşti.
Ai rămas în urma cu tot cu anii frumoşi.
Dar printre ei nu mă mai găseşti.
Copilăria mea pierdută-n anotimpuri,
Mai lăsat departe şi-ai fugit de mine.
Aş vrea să am putere să te-ntorc,
Caci prea mult îmi este dor de tine.
Copilăria mea ascunsă printre vise,
Şi-acum te caut prin poveşti,
Iar în locurile unde ne jucam cândva
Mă-ntorc mereu dar tu nu eşti.
Copilarie mea de timp distrusă,
Împreună am fost la bine şi la rău
Dar nu mă pot întoarce iar la tine.
Mi-i dor..m-ie greu....!
Marina DAMASCHIN
