Poezie şi Proză
Poeta Anna Andreevna Ahmatova-Gorenko s-a născut la 23 iunie 1889 la Bolșoi Fontan.
Anna Ahmatova și-a început activitatea în 1912, opera sa aparţinând curentul literar "Acmeism". După Revoluția Socialistă din Rusia, scriereile Annei Ahmatova au fost interzise. În perioada celui de- al doilea război mondial și-a reluat activitatea, dar în 1946 a fost din nou criticată de organele partidului comunist și împiedicată să-și publice lucrările. În 1965 i se decernează titlul de doctor honoris causa de către Universitatea Oxford din Regatul Unit.
Anna Ahmatova a tradus în rusă versuri ale poetului Mihai Eminescu.
S-a stins din viaţă în 1966.
Opera:
Versuri:
- 1912 - Вечер (Seara)
- 1914 - Чётки (Mătănii)
- 1917- Белая стая (Stolul alb)
- 1921- Подорожник (Pătlagina)
- 1922 - Anno Domini MCMXXI
- 1940- Из шесты книг (Din șase cărți) ,
- 1943- Избранное Стихи (Versuri alese)
- 1946 - Versuri alese (Избранные стихи)
- 1958- Стихотворения (Poezii)
- 1961 - Стихотворения 1909-1960 (Poezii 1901-1960), 1961
- 1963- Реквием (Recviem) (publicat în străinătate, la München)
- 1965- Бег времени (Scurgerea timpului)
Proză:
- 1977- Слово о Пушкине (Сuvinte despre Pușkin)
- Пушкин и дети (Pușkin și copiii)
- Все было подвластно ему (Totul a fost în puterea sa)
- Слово о Данте (Cuvinte espre Dante).
- Воспоминания об Александре Блоке (Amintiri despre Aleksandr Blok).
- 1967 - Амедео Модильяни (Amedeo Modigliani).
- Михаил Лозинский (Mihail Lozinski).
- Из воспоминаний о Мандельштаме (Din amintiri despre Mandelștam)
- Дом Шухардиной (Casa Șuhardina)
- Березы (Mestecenii)
Traduceri:
- 1956 - Корейская классичекая поезия (Poezia clasică coreeană)
- 1956- Китайская классическая поэзия (Poezia clasică chineză)
- 1965 - Голоса поетов (Glasul poeților)
- 1967 - Леопарди Джакомо - Лирика (Giaccomo Leopardi - Lirică) (în colaborare cu Anatoli Naiman)
- 1969 - Классическая поезия востока (Poezia clasică a occidentului)
Pe lună nouă, într-o seară...
Pe lună nouă, într-o seară,
M-a părăsit iubitul. Şi...?
"O, dansatoarea mea pe sfoară,
Cam cât vei supravieţui?"
Eu i-am răspuns că nu mă doare
Şi că-i mai bine pentru noi,
Dar să m-aline nu-s în stare
Nici cele patru cape noi.
Un gol adânc sub paşi se cască,
Acelaşi gol în suflet simt...
Mi-admir umbrela chinezească,
Pantofii proaspăt daţi cu-argint.
În sală - vechea veselie,
Surâde gura mea oricui.
Dar inima, ea ştie, ştie,
Că-n loja cincea, nimeni nu-i...
Eşti singur azi şi-mpovărat de tine...
Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,
De slavă şi de visuri despărţit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.
Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare,
Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat?
Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.
Invocă moartea inima-ţi nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Şi vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări şi rugi, puhoi
Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în ţara mea,
Ştiu doar să cânt şi să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza!
Cântecul ultimei întâlniri
Stă pieptu-mi gata să se frângă,
Fără putere, îngheţat,
Mănuşa pentru mâna stângă
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.
Că sui un munte, îmi păruse,
Şi treptele erau doar trei...
"Hai, mori cu mine!" toamna-mi spune
Ţinându-mi calea sub un tei.
"Ursitele mi-au fost haine,
Şi mă-nşelară zi de zi..."
Răspuns-am tristă: "Şi pe mine!
Cu tine-odată voi muri".
Aceasta-i ultima cântare.
Priveam spre casă de cândva -
Gălbuie şi nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.
