Iconografia
Cel de Sus a vrut să aleagă din toate popoarele pe cel mai umilit, cel mai crunt ameninţat de vitejia celor puternici, exploatat, invadat, vândut şi cumpărat, care la fiecare război a fost piatra de tocmeală pentru cei care se războiau. Înfăţişarea deosebită a României întregite pe fundalul unei icoane sfinte, cuprinde virtuţile cele mai alese ale unui neam creştin. Calităţile uneori divine datorită compasiunii, iubirii altruiste şi ospitalităţii i-au adus poporului român oaspeţi nepoftiţi, trădători cu măşti de oi blânde şi cotropitori din toate părţile.
Cea mai impresionantă icoană care ilustrează România Mare se află în biserica creştină din Ierusalim. Icoana Maicii Domnului cu Iisus Hristos în faţa României Mari, alături de un vers al lui Mihai Eminescu, creează imaginea mai puţin obişnuită a unei icoane care cuprinde Religie, Istorie şi Cultură, totul la nivelul cel mai măreţ şi glorios, demn de o icoană. Icoana Maicii Domnului împreună cu Sfinţii închisorilor (Aiud) se află în osuarul de la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud, încăpere special amenajată pentru moaştele găsite în Râpa Robilor, aparţinând martirilor care au murit în temniţa Aiudului. Din Februarie 1945, soseau în Aiud aşa zişii criminali de război. La început câteva loturi de ofiţeri superiori şi inferiori, apoi subofiţeri, gradaţi şi simpli soldaţi. Criminalii de război constituiau elita armatei române care luptase împotriva cotropitorilor pământului strămoşesc şi a comunismului. Aiud a devenit Cetatea Morţii pentru zeci de mii de români fiind cea mai severă din sud-estul Europei. La 14 mai, sunt pomeniţi sfinţii mucenici care au pătimit în temniţele comuniste între anii 1945-1964. A fost aleasă această zi deoarece în noaptea de 14 spre 15 mai, 1948 s-a dezlănţuit cea mai cumplită prigoană împotriva românilor, această dată rămânând ca simbol al pătimirii neamului românesc în veacul al 20-lea. ”Săracă ţară bogată” incapabilă să-şi unească într-un duh viii şi să-şi cinstească în mod cuviincios morţii. Obştea Sfintei Mănăstiri Diaconeşti continuă să lucreze la adevărata cinstire şi înviere publică a memoriei martirilor de la Aiud şi din toate temniţele comuniste din România. Cei omorâţi sau închişi de comunişti sunt martiri creştini pentru că au luptat impotriva răului, intruchipat la această dată de comunişti. Există mai multe icoane cu victimele închisorilor cumuniste – copii, preoţi, femei, bătrâni, intelectuali, oameni politici şi toţi cei care s-au împotrivit măcar şi cu o vorbă regimului. Nu doar comunismul naşte martiri dar orice luptă împotriva răului şi a nedreptăţii până la ultima picătură de viaţă. Martirii creştini au lăsat cu limbă de moarte să nu fie răzbunaţi şi nu şi-au acuzat niciodată călăii. Aceştia reprezintă coloana vertebrală a neamului românesc creştin şi sunt o mulţumire adusă lui Dumnezeu. Ei sunt aleii credinţei şi ai neamului, ai României aflată sub teroarea roşie a holocaustului comunist. Cred că va sosi clipa, cand martirii creştini vor fi puşi în calendare şi în icoane, dar nu uitaţi în sertarele indiferenţei. Icoana Noilor Martiri ai Pământului Românesc. Marea icoană a fost realizată, în decurs de mai mulţi ani, în atelierul de pictură al mănăstirii Diaconeşti, iar părinte Gheorghe Calciu (1925-2006), care a avut cu Diaconeştiul o relaţie sufletească şi duhovnicească aparte, mai ales în ultimul său an de viaţă pămîntească, n-a închis ochii fără bucuria de vedea viitoarea icoană măcar în stadiu de schiţă. Îmbinarea unică de har, meşteşug şi evlavie, Icoana Noilor Martiri concepută şi pictată la Diaconeşti este, fără îndoială, cea mai importantă şi mai desăvîrşită realizare artistic-religioasă din plastica românească a ultimelor decenii. Icoanele despre România întregită, despre victimele comunismului demonstrează în ansamblul lor o lecţie pentru cei vii şi un apel către forţa divină în lipsa căreia nimic nu se leagă şi nu rodeşte.
